FotoClub Brasov, sustinator Skirt Bike 2014

FotoClub Brasov le va premia pe primele 3 participante clasate la concursul “Cea mai chic biciclista” cu urmatoarele sedinte foto:

Locul I – sedinta foto outdoor alaturi de prietena cu 2 roti + canvas in dimensiuniile 60 x 90 cm

Locul II – sedinta foto outdoor + 10 printuri pe hartie foto metalica in format A4

Locul III – sedinta foto outdoor + fotografiile in format digital pe suport DVD

FotoClub Brasov, sustinator Skirt Bike 2014

FotoClub Brasov are o vechime de circa 4 ani si este destinat pasionatilor de fotografie indiferent de profesie, varsta sau nivelul de experienta in domeniu. In present, grupul insumeaza peste 400 de membri. Scopul principal al grupului este schimbul de experienta, acest lucru constant in sfaturi, workshopuri, oferirea de cursuri gratuite, organizarea de expozitii, cat si participarea ca fotografi la evenimentele locale.

Pe viitor dorim sa infintam o asociatie. Grupul este prezent pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/groups/fotoclubbrasov/, iar curand va avea si un site web dedicat promovarii membrilor.

 

Inspiratie pentru parada SkirtBike

O rochie hippie colorată cu toate nebuniile de modele, o fustă mai elegantă cu un croi simplu, o pereche de pantaloni scurți “îmbulinați” purtați cu o bluză chic albă, sau orice altceva vă mai trece prin minte; plus o pereche de ochelari și o pălărie ca să avem un aer mai boem.

Aproape orice arată bine pe bicicletă! Nici nu am putea sa ne gândim la un articol vestimentar care să nu pună în valoare frumusețea și grația unei fete pe bicicletă.

Noi am făcut câteva experimente, înainte să tragem această concluzie. Deci, totul este verificat și testat împreună cu fetele de la True Style Consignație.

Așa că vă oferim și vouă un strop de inspirație pentru parada de pe 2 Iunie și nu uitați că aveti libertatea să vă exprimați în stilul vostru unic.

Cât despre cele care au intenții să-și schimbe garderoba, o soluție ar fi Schimbul de haine organizat la Ceai et caetera, duminica, 19 mai, începând cu ora 18:00. Acolo vom fi prezente și noi și așteptăm cât mai multe bicicliste să le luăm la o tură de pedalat și fotografiat.

_DSC2172

_DSC2672 _DSC2637 _DSC2593 _DSC2591 _DSC2585 _DSC2539 _DSC2538 _DSC2534 _DSC2525 _DSC2505 _DSC2493 _DSC2488 _DSC2476 _DSC2473 _DSC2465 _DSC2421 _DSC2395 _DSC2382 _DSC2364 _DSC2360 _DSC2352 _DSC2336 _DSC2309 _DSC2271 _DSC2242 _DSC2214 _DSC2209 _DSC2179 _DSC2177

Sedinta foto cu povestitoarele noastre dragi

De când am anunțat parada SkirtBike în Brașov, am și început căutările neîncetate de bicicliste din acest oraș.

O astfel de acțiune s-a întâmplat acum câteva săptămâni, atunci când am lansat concursul de povestiri din dorința de a cunoaște întâmplările biciclistelor din Brașov. Astfel, după ce fetele au surprins în cuvinte frumusețea mersului pe bicicletă, ne-am gândit că nu ar fi rău să ilustrăm bucuria de a pedala și prin intermediul unei ședinte foto într-un Brașov înflorit de mai.

Au fost multe zâmbete, flori, fustițe, eșarfe, culori și fete frumoase. Exact ce ne-am dorit! Și mai presus de toate un decor minunat pe care numai Brașovul îl poate oferi. Cam atât am avut de spus, în rest lăsăm pozele să vorbească de la sine.

_DSC1980

_DSC2075 _DSC2058 _DSC2013 _DSC1997_DSC2048 _DSC2022 _DSC1988_DSC2052_DSC2036_DSC2045_DSC2088

Mulțumim AdelaPetronela, Ioana și Andra! A fost o plăcere să ne cunoaștem!

Pentru amatoarele de biclit din Brașov, anunțăm că vom continua să organizăm ședințe foto pe două roți, următorul shooting fiind stabilit duminica, 19 mai, în cadrul evenimentului Schimb de Haine realizat la ceainăria Ceai et caetera, când ne vom pregăti ținutele pentru parada SkirtBike de pe 2 iunie.

Petronela Rotar despre magia de a pedala

861437_169448016537393_1143861818_o
Bicicleta poate fi o “mașină” a timpului. Pedalând înaintezi spre destinație, dar cu gândul te intorci înapoi spre copilărie la senzațiile de pace și libertate pe care le simțeai doar în perioada aceea. Te apropii de locul în care ți-ai propus să ajungi, dar te îndepărtezi de realitate și vuietul orașului neliniștit. Mersul pe bicicletă este una din cele mai bune metode de destindere, o altă medotodă ar fi să intrați în magia textului de mai jos.
Îl vedeam pe tata-mare cum înainta spre casă cu ceva mare şi portocaliu sub braţ. Eram mică şi negricioasă, cu colţurile gurii atîrnînd în jos şi îl iubeam tare pe tata mare. Şi el mă iubea. Omul ăla imens şi bun ca un colţ de pîine caldă, cu nasul lui roşu şi borcănat, tare mă mai iubea. Ştia că vreau bicicletă şi strînsese el din ciubucurile lui de zidar bănuţ peste bănuţ iar acum înainta pe stradă mîndru şi bucuros de bucuria ce avea să îmi pricinuiască. Am sărit jumătate de oră în sus,ţipînd. Tata mare îmi luase pegas, pegas portocaliu, al meu şi numai al meu, să îl călăresc prin păduri şi printre lacurile care se întindeau la marginea satului unde am crescut. Şi ce l-am mai călărit. Cîte fire de iarbă mirositor verde am strivit în pneuri. Cîte bălţi am împroşcat, cîte noroaie am încălecat, cîţi năsturei am zdrobit în zburda mea copilăroasă din verile prăfoase şi lungi, cînd timpul avea răbdare cu noi. Şi mai tîrziu, drumurile largi şi uscate, cu plopi foşnitori şi sumbri, sub care am pedalat cu neagră deznădejde, de două ori pe zi, 7 kilometri dus şi 7 kilometri întors pînă la mormîntul primului meu iubit, tot pe el, pe pegasul meu oranj. Mutată la oraş, pegasul a rămas uitat în şopron. I-a pierit portocaliul, i-a ruginit aluminiul. Apoi a dispărut cu totul. L-am uitat, aşa cum uiţi lucruri şi oameni dragi cînd nu îi mai vezi, dar îţi rămîn în colţuri de minte şi suflet ca nişte fotografii sepia, cu zimţi.
O vreme m-a înspăimîntat ideea de bicicletă pe străzile demente din oraş. În zgomotul şi harababura unui trafic în care mă simţeam în siguranţă doar în habitaclul maşinii. Dar într-o zi mi-am făcut curaj. Mi-am dat drumul pe bicicletă în vertijul citadin. Mai întîi pe trasee sigure, pe lîngă pădure, pe sub Tampa. Am reînvăţat bucuria nespusă a pedalatului, mîngîierea vîntului prin păr şi fuste, senzaţia de libertate pîna la norii cumulus cumulus de vreme bună şi înapoi. Apoi am abandonat maşina şi am încercat bicicleta pîna la muncă, în zilele cu soare. Ce încîntare să pedalezi frumos îmbrăcată şi zîmbind printre oameni şi maşini, ce respiraţie de cireşi înfloriţi au dimineţile astea cînd ajungi îmbujorată la serviciu şi parchezi bicicleta surîzînd pe un covor de petale.

Pentru Georgiana Filote bicicleta este sinonimul amintirilor placute

DSC_0561

Cu toții zâmbim instant atunci când ne aducem aminte de perioada când învățam să pedalăm pentru prima oară, si mai ales cand ne aducem aminte de momentul în care, după încercări nesfârșite, am reusit pur si simplu sa prindem aripi. De atunci totul s-a schimbat…

Da, imi place bicicleta mea pentru toate motivele enumerate de voi, de la motive practice pana la miscarea eco si pana la faptul ca sunt colorate si poti face orice combinatii iti trec prin cap asortandu-le cu hainele pe care le porti.

Dar cel mai mult imi place pentru amintirile pe care mi le trezeste. E unul din lucrurile alea care iti rascolesc prin creier si te fac sa iti aduci aminte de cum ai crescut si de cat de simple erau grijile tale la inceput. Imi amintesc ca eram mica, abia puteam sa tin in pozitie verticala bicicleta Tohan, care era a tatalui meu si totusi m-am ambitionat sa invat sa merg si mi se parea atunci ceva extraordinar, pentru ca desi aveam restrictii legate de teritoriul pe care ma puteam da, era primul pas spre independenta: credeam ca in principiu puteam ajunge oriunde cu bicicleta. 🙂

Asta a fost unul dintre cele mai curajoase lucruri pe care le-am facut atunci si m-am bucurat de fiecare experienta care a venit la pachet cu asta, de la mersul la cumparat de paine, adica asumarea primelor responsabilitati, la “escapadele” in care impreuna cu prietenii hotaram sa depasim teritoriul impus de parinti si sa exploram zone noi si pana la emotiile prin care treceam cand lasam bicicleta din mana si frica cu care o urmaream in fiecare secunda ca nu cumva sa dispara, pentru ca desi era o amarata de bicicleta, in ochii mei era altceva.

Laura Voicu, biciclista zi de zi

me&my precious
Ne bucurăm când auzim că sunt fete care au reușit să integreze zilnic bicicleta in stilul lor de viață. Laura Voicu este una din ele și suntem tare mândre de ea.

Pentru mine, bicicleta reprezinta un mod de viata, nu doar un moft.
O utilizez ca mijloc de transport, in fiecare zi, pentru a merge la servici sau la cumparaturi, dar si pentru iesiri ”pe coclauri”, in weekend.
Cea mai mare performanta a ”noastra” a fost urcarea Transfagarasanului!!!
Celor care inca mai ezita in a-si cumpara o bicicleta, le-as da numai 4 argumente pentru a-i convinge:
1. e sanatos sa faci miscare pedaland
2. e ecologic: mediul inconjurator nu are de suferit
3. e gratis!!!
4. e distractiv sa pedalezi.
Asa ca voie buna si spor la pedalat!

Adela Curcan despre cea mai buna prietena a ei

388577_10150468638033446_1538006355_n
Doar având o bicicletă iți dai seama de adevărata ei valoare, astfel că nu te mai poți dezobișnui de obiceiul de a pedala. Dar nu e deloc un lucru rău, având în vedere că iți face viața mai frumoasă.
De 3 ani de cand am primit prima si singura mea bicicleta, am ramas nedespartite (numai iarna ne desparte). Pentru multa lume nu reprezinta nimic deosebit, e chiar de rasul copiilor… dar pentru mine nu e doar o simpla veche bicicleta… ci e prietena mea. 🙂 Cea care a fost cu mine in timpurile bune si in cele grele…. cea care ma ajuta sa fug departe, cea care nu ma barfeste si nu imi divulga secretele… care nu se supara pe mine chiar daca o trantesc jos, cea care ma ajuta sa ma mentin in forma chiar daca nu am timp sa merg la sala.. Si lista ar putea continua…
Cred ca Dumnezeu a avut o idee geniala cu bicicletele 🙂 Serios!!! Parca proiectata special pentru mine!
Iubesc diminetile cu oameni amortiti, parca fara viata… doar sa le vad fetele uimite si parca zambitoare la vazul unei fete simple, plina de culoare, viata si energie.
Lumea pare diferita de pe bicicleta. Ii multumesc Domnului ca am tot ce imi trebuie ca sa ma pot bucura de bicicleta mea! 🙂